Dumnezei

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Dumnezei

Nu-i nimic mai frumos în lume

Decât să-ți dai voie să zbori

Libertate-ai în suflet minune

Ce naște și-nmiește comori

*

Să te lași în balsamul luminii

Și cu îngerii blânzi să te-aduni

Povestind de iubire și rugă

Ca de un fir nesfârșit de minuni

*

Ține sufletul poală

Pudră de stele să prinzi

Noaptea când grinzile cerului

Scapără îngeri și ghizi

*

Brațul tău ca o aripă blând

Să se prindă de alta căntănd

Și unind inimi calde de zei

Să fim din nou dumnezei!

*

Răsărit

 

Răsărit

 

Dimineaţă, cand vii cu răsăritul în braţe

la fereastră să mi-l arăţi,

şi sunt singură,

mă doare frumuseţea farmecului tău!

Deschid sufletul,

te las să intri în sinele meu

contopire de energii

 a unui bărbat cu a unei femei, e mesajul,

şi-l citesc direct cu sufletul

pentru a-l înţelege mai profund,

plâng, lacrimile sunt apreciere, recunoştintiţă,

puii minunii existenţei mele

cu care-ţi vorbesc pe limba mea

despre tainele energiei

ce undeva se unesc

şi eu devin tu,

iar tu, eşti una cu mine,

suntem extaz!

Nouă

Nouă

Mă plimb în mine

strivind cu bocănitul paşilor liniştea,

caut, mă caut!

parcă încep să mă simt sub greutatea dorinţei,

scânteia ce aprinde în toţi iubirea,

mă simt în tot ce găsesc cu privirea în mine frumos,

şi n rău şi n bine mă simt deopotrivă,

dar, nu aşa cum mă văd eu!

Mă plimb şi mă caut în mine pe mine,

cea care nu sunt dorinţă,

scânteie ce aprinde iubirea,

cea care nu este în rău dar nici în bine,

care nu este în trecut şi nici în prezent,

caut pe cea care nu am mai fost până acum.

Mă caut înlăuntrul meu, în nou,

pe cea nouă!

Invitaţie

(poezie cu care am participat la concursul Romeo si Julieta la Mizil, nota 7,00)

Invitaţie

 

În întunericul din mine,

cărările sunt asfaltate

şi te ghidezi de poezii

de ceva timp prin trup sculptate.

 

Cu mine n-ai să te-ntâlneşti

demult eu nu -s în trupul meu

lăsând lumina mai obscură

eu mi-am făcut din trup muzeu.

 

În ramă am aşezat urzeli

de vise şi poeme dulci

bilet, plăteşti cu timpul tău,

de-mi faci onoare şi ajungi.

 

Pe scena minţii dau spectacol,

întotdeauna viaţa joacă

şi mă întreb şi eu ca toţi,

ce-o mai rămâne dacă pleacă?

 

Poftiţi cât e cărarea nouă,

pe-asfaltul trupului nu plouă,

veniţi la teatru, la muzeu,

la poezia care-s eu!

Petrecere

Petrecere

 

Noapte, muzică lăutărească,

tropăit de suflete

zgomot, chiote

ce străbat trei, patru străzi şi mai departe,

dans ce oboseşte trupurile

până la epuizare.

Mesele pline cu mâncăruri ispitesc,

făcând senzaţie…

Insă trupurile nu servesc,

decât dans tropăitor

energie transformată în fericire

unită în această noapte cu cerul,

e petrecere!

Sunt voi

Sunt voi

 

Alerg cu tălpile voastre

să-mi pot simţi fuga

fuga de mine.

Dorm din somnul nopţilor voastre

învelindu-le pe ale mele cu somnul crăpat,

prin care se zăreşte abisul.

Văd şi simt prin ochii şi inimile vosatre

să mă pot accepta.

Un suflet

cu tălpi împrumutate

odihnit din somnul altora

în nopţi cu petice,

trăind în inimi străine.

Privindu-mă sunt un necunoscut

cu nume de strămoş

sunt voi,

cea de azi!

Aripi

Aripi

Dă-mi aripile înapoi iubite,

acelea-şi cu care te-am ridicat în zbor,

în cerul iubirii mele,

să-ţi arăt răsăritul sufletului meu ca un soare,

în jurul  căruia zburau păsările fericirii aurii

ce ne-au învăţat să gustăm sărutul,

un limbaj despre tainele fiinţelor vii

ca mine şi ca tine,

înainte de-a ne murdări inocenţa.

Atât de frumoşi eram iubite

împodobiţi cu straie de vis,

încât ne iubea lumina, îngerul meu!

Vreau să zbor din nou!

Dă-mi aripile ănapoi iubite,

dacă cerul tău nu mai poartă numele cerului meu!

 

Cântec de munte

[amintire din Fagaras 🙂  ]

Cântec de munte

*

Sus în munţi nu ai hotar

Nici tribut nu mai plăteşti

Ai părinţi doar cei cereşti

Iar de timp nu ai habar,

*

Mergi cu vântul sus pe culme

Pe poteci lăsând doar urme

Simţind în inimă minune

Seara adormi de linişte sfinţit!

*

Ţipăt de marmotă

Pas de capră neagră

Grija să îţi şteargă

În viaţa ta întreagă!

*

Vis eşti, viaţa-i vis

Munţi-s paradis

Mergi cu piept deschis

Şi cu pas întins

*

Doar pe vârf de munte

Libertatea-ţi spune

Numele pe nume

Din orice colţ de lume

Ai venit pe lume!

*

Făgăraş Septembrie 2015

Fluture

(img nu-mi aparţine)

Fluture

    *

Privesc în oglinda apelor vieţii,

Singură-s cu gândul şi-ntristată,

Am fost cândva de lume ştiută dar uitată

Iar azi, sunt alta-n lume,

Cum n-am mai fost vreodată.

*

 Sunt fluture ce zboară

Din lumi în lumi de soare

Gustând din fericirea  fiecărei floare

Să pot uita trecutul

Ce încă mă mai doare!

Sărutul

(img. nu-mi aparţine)

 

Sărutul

 

Îţi fur momentele rătăcirii,

bucurii să-mi fac sufletului,

îmi oblojesc răni

presurând peste ele din dragostea ta,

mă învelesc în privirea ochiului tău verde

ţinând bine de smaraldul ei

să nu mă scape

când alunec ca pe un lac în suflet,

să-mi adap inima însetată de fericire.

Nu-mi vorbi,

ci lasă-ţi buzele pradă sărutului meu,

iubesc mai mult în taină,

aşa iubesc eu!