Terra

Terra

***

Sunt o scanteie

din focul viu al vieţii,

ce i-am simţit tăria

prin cheia sufletului,

care mi-a descuiat uşa secretă

a vieţii pe dinauntru.

Astfel, am putut proba pantofii cerului

cu privirile,

şi intr-un joc al minţii,

am îmbrăcat rochia asortată

a furnicarului lumii.

Sunt clipe de neuitat…

când am dansat cu roua

şi cu ploaia pamantului,

când mi-am stârnit plăcerea

cu o adiere de dragoste

şi mi-a gadilit inima,

când am simtit inocenţa

mirosind praful de pe străzile copilăriei,

când m-am facut femeie

păşind pe treptele anilor.

Apoi, l-am cunoscut pe Dumnezeu,

pe când gustam o cupă de durere,

dar nu l-am recunoscut!

Era atât de schimbat,

decât cel de care mi se povestise…

Râdea ironic.

Eu n-am ştiut

că îmbrăcându-mă în trup,

n-am să mă mai pot dezbrăca,

decât atunci când vrea El!

M-am privit

şi trupul era cu mine!

Tot atunci am aflat

de nimicnicia existenţei mele din univers

şi că nu-mi poate fi casă,

decât Terra!

***

Unul

Unul

***

Sunt umbra din oglinda

Cea care crezi ca esti,

Si-ti stiu cantarea pasilor  si lumea fericirii,

Atunci cand imi zambesti!

*

Sunt trupul tau

Mulat pe al tau suflet,

Si dorul cautarii

In al mintii tale umbet!

*

Sunt sfantul tau sarut

Nedezlipit de buze,

Si cea pe care-o chemi

In vis curtat de muze!

*

Sunt cerul tau albastru

In care ai  scapare,

Cand cu pamantul greilor tai ochi,

Privesti plin de visare!

*

Sunt partea nevazuta

A adancei  tale firi ,

Si jumatatea sortii,

Ce vietii o inchini!

*

Iubitul meu,

Mai simti ca suntem doi ,

Cand pasii tai pe pasii mei

Calcand s-atat de moi?

*

In jocul trupurilor noastre,

Mai simti al cui e bratul?

La-nsiruiri de sarutari,

Mai poti tu rupe lantul?

*

De-ar fi s-adorm, de-ar fi s-adormi,

Sa creasca-n locul nostru pomi,

Si din bataia frunzelor in vant,

Tu mie sa imi canti, eu tie sa iti cant!

***

Cerul morţii

1452227_612178632178570_972978608_n

                                          (img. nu-mi aparţine )
Cerul morţii
***
Mi-am muşcat însângerata buză,
Când soarele plângea în asfinţit
Şi-abea târziu în noapte-am adormit,
Plângând cu tânguieli de-ndrăgostit.
*
Căci mă durea întâiul meu sărut,
Ce smuls mi-a fost de cine n-aş fi vrut
Şi arse ca de foc de prima-mbraţişare,
Dor braţele, azi singure si goale.
*
Cu zorii cerului aş vrea ca  să mă spăl,
De chinu-nverşunat al nopţii,
Să scuip pe rana vie a sorţii,
Că m-a purtat prin cerul morţii!
***

Pentru hotul meu de Rai!

Pentru hotul meu de Rai!

***

Mi-am dat Raiul, pentru tine,

Dulce inger cu ochi calzi,

Si minunile de visuri,

Pentru dulciul tau obraz!

*

Mi-am dat linistea si pacea,

Pentru tine, crine alb,

Sa-ti ating fruntea inalta,

Si sa-ti simt sarutul cald.

*

Ti-am dat sufletul in palme

Visand poate ca m-adori,

Doar pentru o imbratisare,

Pe-nserate sau in zori!

*

Ah, iubirea mea cea toata

Si dorinta-mi desfranata,

Eri, mai toate-au fost a tale,

Te-am iubit prea mult, prea tare,

Si-am platit fara-ndurare!

***

 

 

O!

O!

***

O, amintirile mele,

Le pierd in nopti printre stele,

Cand le privesc si plang

Purtandu-te in gand!

*

O, chipul tau se destrama,

In noaptea pustie si-amara,

Cand trupu-mi cuprins de durere,

Se zbate si geme!

*

O, inima mea se stinge,

In noaptea ingrata si rece,

Cand dorul prin preajma ei trece,

Lasand-o mai goala, mai rece!

***