Vara

10527732_10204365951971804_665218357699084599_n

(img.nu-mi aparţine)

Vara
***
Vara îşi scutura poalele,
de unde îi săreau flori de toate culorile,
privea zâmbind spre soare…
Apoi, porni uşor pe aleie.
în urma ei, înfloreau romaniţele şi trandafirii,
iarba de-un verde crud se ridica vioaie,
peste pământul ravăn
împânzea miros de verdeaţă şi parfum de flori,
 deşi o văd astfel în fiecare an,
ea, nu mă vede niciodată!
***
9 Ianuarie 2013
***

Cetatea Poenari

Cetatea Poenari

***

Plecand din Constanta spre Arges, pe la sfarsitul lunii august, intr-o zi insorita care parea promitatoare de noi cuceriri de obiective turistice, am reusit sa fac o mica incursiune in trecutul istoriei comunei Arefu, la cetatea Poenari.

Picture 154

Pentru a localiza, mai bine cetatea, va pot relata ca se gaseste deasupra Cheilor Argesului la 25 km de Curtea de Arges si la 4 km de renumitul baraj Vidraru.

Dinspre Curtea de Arges cel mai apropiat sat, este Capataneni, comuna Arefu.

Imediat ce am ajuns la baza muntelui Cetatuia, ochii mi s-au dezlipit de drumul de asfalt, pe care il urmaream umplandu-se de mirare vazand zidurile impunatoare si rosiatice pe creasta de munte impadurita. Recunosc ca aceasta priveliste m-a cucerit din prima. Stiam ca ma asteptau destule trepte de urcat din ceea ce-am citit, cand m-am documentat despre acest loc, dar nu m-am gandit ca acest urcus avea sa-mi dea bataie de cap.

Picture 138

 Facandu-mi curaj am decis sa iau cu asalt cele 1480 de trepte ce urmau sa ma duca acolo unde Vlad Tepes isi crease fortareata cu secole in urma. In sinea mea ma intrebam cum au putut construi asa cetate stramosii nostri, la acea vreme, cu putinele mijloace existente, la inaltimea de 850 m altitudine.

La inceput, a urca pe scari mi se parea o joaca, nu am luat nici macar o sticla cu apa, ceea ce m-a facut sa-mi para foarte rau. Am improvizat, si cum murele isi intindeau rugii imbietori pe dupa balustradele de protectie a scarilor, ma gandeam ca in copilarie mancam adesea mure, si de ce nu as face asta si acum, chiar daca turistii treceau destul de numerosi pe langa mine. Erau unele dulci, altele mai putin coapte, mai acrisoare, dar mi-au taiat setea.

Dupa un mic ospat cu asa bunatati, am inceput sa urc mai cu forta scarile, din cand in cand privind in urma la minunata padure deasa si verde.

Constatand ca incepeam sa am rau de inaltime, pentru a nu renunta la jumatatea drumului la decizia de-a ajunge cu orice pret acolo sus, am decis sa mai analizez inca o data in minte, legendele acestui loc.

Se spune in una din cele trei variante ale legendelor locului, ca Vlad Tepes si-ar fi pierdut fratele in urma unei otraviri, care a fost pusa la cale de catre localnici. Acestia, erau ingroziti de pedepsele pe care Tepes le aplica celor neascultatori, astfel doreau ca si pe el sa-l otraveasca si sa scape de groaza cu care ii teroriza. Vlad Tepes, afland de tradarea pusa la cale de catre localnici, ii ia prin surprindere pe acestia, chiar in ziua de Paste, asa cum erau gatiti de sarbatoare, fiind iesiti la hoara satului, si-i  duce cu sila pe varful acestui munte, unde-i  pune sa munceasca la cetate, pana hainele de pe ei s-au rupt.

O alta legenda spune ca Vlad Tepes urmarit fiind de hoardele turcesti, s-ar fi refugiat intre zidurile acestei cetati. Zidurile fiind distruse in mare parte de turci, Vlad Tepes fuge, ajutat de sapte frati fierari, care ii potcoveste calul sau si al ostenilor care erau cu el, cu potcoavele invers, astfel reusind sa-i duca in eroare pe turci si sa scape nevatamati.

Cea de a treia legenda o are ca protagonista pe sotia lui Vlad Tepes. Aceasta asediata fiind intre zidurile cetatii, pentru a nu cadea prada in mainile turcilor, se arunca de pe meterezele cetatii in prapastie, inrosind apele raului de la poalele muntelui. Acest rau, poarta si astazi numele de Raul Doamnei.

Frumoase legende, insa simteam cum picioarele ma lasa din cauza durerii musculare. M-am asezat pe o banca si m-am gandit ca e foarte buna decizia celor care au amenajat bancutele.

Picture 142

In susul urcusului se putea zari printre copacii padurii un luminis obscur in care se ivea un micut catunel. M-am ridicat de pe banca si m-am indreptat bucuroasa spre acel luminis. Era catunul strajerului cetatii de la care poti lua suveniruri si informatii cu privire la istoria cetatii. Tot aici se plateste biletul de intrare care e destul de convenabil, cinci lei, iar daca vrei sa faci poze, se mai plateste o taxa in functie de performantele fotografului impartita in amatori si profesionisti.

Inca un obstacol, este podul peste care trebuie sa treci ca sa ajungi la inca un rand de scari, ce urca spre incinta cetatii.

Este o priveliste colosala, dar si infricosatoare, cel putin pentru mine a fost, caci la intrare ca si carte de vizita a acestor locuri, stau doi insi trasi in teapa.

IMG_0436

Desigur, nu sunt indivizi reali, dar e destul de credibil peisajul, cand mai incolo poti vedea si o ghilotina, o spanzuratoare si o buturuga cu topor cu tot, lipsind numai calaul. Este de-adreptul spectaculos, dar si o buna introducere in lumea acelor vremuri demult apuse.

IMG_0424

Din cetate au mai ramas ruinele zidurilor reamenajate in prezent de catre cei care adminstreaza monumentele, dar si asa peisajul este foarte somptuos.

In partea de nord a cetatii de unde se presupune ca sotia lui Vlad Tepes s-ar fi aruncat in prapastie, bucata de stanca cu tot cu zid, nu mai exista, deoarece s-au prabusit in timpul cutremurului din anul 1915.

Privind in haul care mi se deschidea sub ochi, cu acel zid retezat parca de o mana nevazuta, am simtit cum in stomac se rastogolea un nod, din ce in ce ametindu-ma.

IMG_0418

M-am indepartat de balustrada protectoare si m-am asezat jos langa zid. Racoarea zidului, dar si privelistea unor jucause soparle, au reusit sa ma invioreze. Dar nu am mai avut curajul sa mai privesc nici o clipa in haurile care inconjoara  cetatea.

Aceasta cetate sfideaza natura, prin indrazneata ei asezare pe culmea muntelui. Iti lasa impresia ca poti oricand sa fii inghitit de haurile din imprejurul ei, fara a putea lasa in urma vre-un semn. De sus din cetate, de langa ceea ce odata au fost ferestre, se vad in departare asezarile comunei Arefu.

IMG_0419

Spectaculos, maret, indraznet, acestea sunt cuvintele care iti vin in minte.

Toata aceasta frumusete, te face sa uiti de numarul treptelor urcate si de oboseala si iti da curaj sa invingi si cel mai mare rau de inaltime. Marturisesc  ca la fiecare poza pe care am facut-o, picioarele imi erau moi si genunchii tremuranzi, stomacul cat mai aproape de gura, iar caldura de pe sira spinarii ma inmuia facandu-ma neputincioasa. Dar, a meritat si pentru a va convinge de toate acestea, va invit cu mare placere sa vizitati cu incredere aceasta marturie frumoasa a istoriei poporului roman.

Orele de vizita in aceasta cetate sunt zilnice incepand cu ora 9 si incheindu-se cu ora 18. Un bilet pentru adult costa 5lei, iar pentru copii si studenti 2lei.

***

Hai la un zambet!

Hai la un zambet

***

Un roman, un francez si un englez in vizita la New York…
In fata statuii Libertatii:
Francezul: Oh c’est merveileuse, c’est magnifique !
Englezul: it’s wonderfull,masterpiece !
Romanul: Mama,  sa-mi bag p#laaaa !!!

***

Am fost ieri dimineata la restaurant si dintr-odata am realizat cu disperare nevoia de a elimina niste gaze.
Muzica era foarte tare, asa ca am potrivit gazele cu ritmul muzicii.
Dupa cateva melodii, am inceput sa ma simt mai bine.
Mi-am terminat cafeaua, si am observat ca toata lumea se uita la mine.
Apoi mi-am amintit brusc ca ascultam muzica la iPod cu castile!

***

In avion: un domn si o fetita.
Domnul zice:

-Ce-ar fi sa stam de vorba,  se pare ca timpul trece mai    repede conversand .
– Bine, zice fetita inchizand cartea pe care abia o deschisese,   despre ce ati dori sa vorbim?
– Pai, zice domnul, o tema interesanta ar fi despre fizica atomica nu crezi? si surade superior.
– De acord, dar intai vreau sa va intreb ceva: O vaca, un cal si o oaie mananca acelasi lucru ,, iarba” ,  dar oaia excreta niste bilute, vaca o placinta, iar calul niste mingi uscate. Cum va explicati fenomenul?
– Habar n-am, zice domnul, minunandu-se de inteligenta fetitei.
– Atunci cum vreti sa vorbim de fizica atomica, daca  nici despre cacat nu stiti nimic???

***

Vine in goana Bula de la scoala, intra ca furtuna in casa, o ia pe maica-sa si o incuie in baie!
Bate aia in usa innebunita, iar Bula nimic!
Dupa vreo jumatate de ora, Bula o elibereaza pe ma-sa si-i zice:
-Vai, mama, prin ce primejdie ai trecut !
-Ce primejdie, puisor ?
-Pai, sa vezi: veneam de la scoala si 2 oameni carau un stalp foarte lung si foarte greu, iar cand i-am intrebat „Unde duceti stalpul asta?”, ei mi-au raspuns: „In p**da ma-tii !”

***

Floarea vietii

Floarea vietii

***

Floarea vietii mele floare,

Nu-i de vis, n-are racoare,

Ca si floarea dulcii floare,

C-a mea, sufera si doare!

*

Floarea vietii mele-i trista,

N-a- nflorit ca floarea florii,

Mugurind, s-a dat uscarii

Si-unui vis ce nu exista!

*

Floarea vietii mele-i moarta,

Si-a ramas tulpina smulsa,

Tot manata, tot ascunsa,

De ma mira, ce-o mai poarta?!

***

Anul 2000  Iasi (poezie de debut, la Revista Literar-Artistica ,,Muguri” in anul 2003, pe atunci, purta titlul de    Floare moarta. Tot in acel an, in cercul literar al aceleiasi reviste, am primit titlul de ,,Membru de Onoare” , inmanat de doamna profesoara de limba si literatura romana Veronica Lungoci, caruia ii multumesc, din inima! Mai tarziu, tot  aceasta poezie, dar cu titlul actual Floarea vietii, la indemnul unei alte profesoare de limba romana, am publicat-o intr-un numar aniversar al revistei scolii, de 43 de ani de la infiintarea Colegiului National Emil Racovita, colegiul, unde am facut si eu liceul. Unul dintre cele mai emotionante momente, a fost   atunci cand am recitat poezia in fata tuturor colegilor mei, mai ales ca  poezia  reprezinta  propria-mi viata)!

***

In a pacatului gradina

In a pacatului gradina

***

Cand luna paznica-i de straja,

Sa ne lasam cuprinsi de vraja,

La raiul sanilor sa ma destupi,

Cu foamea hulpavilor lupi!

***

Cu mana, bland sa ma atingi,

Sa-ti simt a sufletului chingi,

Dorind a trupului zapada,

In a pacatului ograda!

***

Primul meu concurs

Primul meu concurs

***

Desi scriu poezie de ceva ani, insa trebuie sa recunosc, am c-am ignorat acest dar, cu care Dumnezeu m-a inzestrat, m-am gandit si eu intr-un final, sa particip la un concurs de poezie, bineinteles ca nu cu o poezie noua ci cu unele mai vechi, am zis, i-a sa-mi incerc si eu norocul. Spre surprinderea mea, eu crezand ca am fost descalificata, m-am pomenit cu o frumoasa diploma de participare, de care m-am bucurat sincer.

Concursul international de poezie ,,Romeo si Julieta  la Mizil”  2012-2013 si-a desemnat castigatorii pe data de 26 ianuarie 2013. La acest concurs au participat 439 de concurenti la sectiunea poezie si 145 la sectiunea epigrama. Concurentii au fost din numeroase tari, Romania, Elvetia, Ungaria, Spania, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii, etc.

Ma gandesc cu placere sa particip si anul acesta la viitoarea editie, mai ales ca am fost invitata. Este o reala bucurie aceasta diploma primita, pentru ca este prima din viata mea, si la care nici nu m-am gandit vreodata. Luand putin mai in serios acest hobby de a scrie, o sa imi dau silinta sa continui, e ceva foarte frumos! Va invit prin acest intermediu sa participati si voi, toti cei care scrieti poezie si carora va place concurenta. Pentru mai multe informatii aici.

***

Cam asa arata diploma mea de participare:

PARTICIPARE POEZIE1

Si acestea sunt poeziile cu care am participat:

Lupii sufletului

***

Ce trist îmi urlă lupii sufletului meu,

Şi ce adânc le simt, durerea lor nebună,

De frică şi de spaimă, mă ţin de trup c-o mână

Şi loc îmi fac cu paşii, privind pe geam la lună!

*

Şi muşc, să gust, al buzei mele sânge,

Şi n-aş dori sa plâng, dar simt că-mi vine-a plânge

Iar noaptea-ntunecoasă, pe trupul meu se scurge,

Tot mângâind durerea, ce dimineaţa fuge!

***

Târziu

***

Miroase-a bătrâneţe,

Pe sub geam,

Şi în cămara vieţii,

A ani ce nu-i mai am.

*

Într-un ungher pe pat,

Stă somnul plictisit,

Tot legănând durerea,

Ce n-a mai adormit,

*

Şi-un dor nebun de ducă,

E peste tot, întins,

Dar în tocul uşii searbăd,

Stă sufletul învins!

***

În noaptea aceasta

***

 Sunt un vis, frumos,

Legănat în somnul adânc, al unui copil.

Un vis, despre raiul plin de crini albi,

Ce-şi sună cupele, stropind cu rouă.

Un vis, despre iarba verde şi curată,

Care la umbra sa, adăposteşte buburuze,

Un vis, plin de râs şi de dragoste pură,

Un vis, care cântă trandafirilor albaştri, despre viaţă

Şi despre taina ei!

Sunt un vis frumos, de copil,

În noaptea aceasta!

***

Tin sa multumesc in mod special, domnului profesor Badicioiu Laurentiu, pentru amabilitatea cu care m-a indrumat, si nu in ultimul rand pentru tot ceea ce a facut si face pentru acest frumos concurs si pentru cultura romaneasca!

***