Foamea

550224_240229369439458_1007280448_n

( img. nu-mi aparţine)

Foamea

E atât de frig şi foamea-n târgul vieţii mele,

nici un cotlet nu vrea ceva să-mi cânte,

ori vreun pian cu clape buturele

cu sunet cald de ciorbă să m-alinte,

E atât de frig şi foame-n târgul vieţii mele,

că ies din târg spre ironia sorţii,

să beau, să chefuiesc cu morţii,

căci viii toţi sunt foamea-n frigul vieţii mele!

Anunțuri

Aur

thumb.php     (img. nu-mi aparţine)

Aur

Viaţa e ca aurul,

pe care-l turnăm

în modelele deosebite ale zilelor,

dându-ne seama

că pe fiecare formă a zilei

pierdem prin ungere

din preţiosul gramaj.

Un nod în gât

ne trădează deznădejdea răspunsului

la întrebarea,

oare cât aur

să ne  mai fi rămas?

Sărută-mă

1012913_734572296575637_510701736_n

(img. nu-mi aparţine)

Sărută-mă

 

 

Alunec prin sărutul tău, visării

şi macii roşii înfloriţi devin cântări

şi dans îmi picură în vene

altarul sufletului cuprins îmi e de-mbrăţişări!

 

 

Alunec prin sărutul tău, visării

şi zbor uşor de pasăre mă duce-n Rai,

tot fluturându-mi giulgiul pieptului corai,

şi dans îmi picură în vene,

sărută-mă şi nu te teme!

Scena minţii

 

10296960_649138428504527_406199790296460413_n

(img. nu-mi aparţine)

Scena minţii 

Azi nu-mi cântă, nici nu-mi joacă

scena minţii, e-n tăcere,

pale de vânt vopsite-n mov

strâng de gât o mângâiere

 

iar pe albul din perdele

ce atârnă peste scenă,

văd cuprinsă de un păianjen

cum se zbate o migrenă,

 

colb olog  pe gongul plâns,

farduri triste în penare,

sufletul de stropi s-a uns

căzuţi de la lumânare,

 

prin culise trece timpul,

măzgălind pe geamuri noaptea,

peste scena minţii mele

măzgălind eternitatea.