Răsărit

1380650_211450272367033_995836074_n

 

Răsărit

 

Dimineaţă, cand vii cu răsăritul în braţe
la fereastră să mi-l arăţi,
şi sunt singură,
mă doare frumuseţea farmecului tău!
Deschid sufletul,
te las să intri în sinele meu
contopire de energii
 a unui bărbat cu a unei femei, e mesajul,
şi-l citesc direct cu sufletul
pentru a-l înţelege mai profund,
plâng, lacrimile sunt apreciere, recunoştintiţă,
puii minunii existenţei mele
cu care-ţi vorbesc pe limba mea
despre tainele energiei
ce undeva se unesc
şi eu devin tu,
iar tu, eşti una cu mine,
suntem extaz!
Anunțuri

Nouă

thumb.php

Nouă

Mă plimb în mine
strivind cu bocănitul paşilor liniştea,
caut, mă caut!
parcă încep să mă simt sub greutatea dorinţei,
scânteia ce aprinde în toţi iubirea,
mă simt în tot ce găsesc cu privirea în mine frumos,
şi n rău şi n bine mă simt deopotrivă,
dar, nu aşa cum mă văd eu!
Mă plimb şi mă caut în mine pe mine,
cea care nu sunt dorinţă,
scânteie ce aprinde iubirea,
cea care nu este în rău dar nici în bine,
care nu este în trecut şi nici în prezent,
caut pe cea care nu am mai fost până acum.
Mă caut înlăuntrul meu, în nou,
pe cea nouă!

Invitaţie

1503841_421843131278080_1746461587_n

(poezie cu care am participat la concursul Romeo si Julieta la Mizil, nota 7,00)

Invitaţie

 

În întunericul din mine,

cărările sunt asfaltate

şi te ghidezi de poezii

de ceva timp prin trup sculptate.

 

Cu mine n-ai să te-ntâlneşti

demult eu nu -s în trupul meu

lăsând lumina mai obscură

eu mi-am făcut din trup muzeu.

 

În ramă am aşezat urzeli

de vise şi poeme dulci

bilet, plăteşti cu timpul tău,

de-mi faci onoare şi ajungi.

 

Pe scena minţii dau spectacol,

întotdeauna viaţa joacă

şi mă întreb şi eu ca toţi,

ce-o mai rămâne dacă pleacă?

 

Poftiţi cât e cărarea nouă,

pe-asfaltul trupului nu plouă,

veniţi la teatru, la muzeu,

la poezia care-s eu!

Petrecere

hqdefault
Petrecere

 

Noapte, muzică lăutărească,
tropăit de suflete
zgomot, chiote
ce străbat trei, patru străzi şi mai departe,
dans ce oboseşte trupurile
până la epuizare.
Mesele pline cu mâncăruri ispitesc,
făcând senzaţie…
Insă trupurile nu servesc,
decât dans tropăitor
energie transformată în fericire
unită în această noapte cu cerul,
e petrecere!

Sunt voi

12301690_903161826421390_485826793030527361_n
Sunt voi
 
Alerg cu tălpile voastre
să-mi pot simţi fuga
fuga de mine.
Dorm din somnul nopţilor voastre
învelindu-le pe ale mele cu somnul crăpat,
prin care se zăreşte abisul.
Văd şi simt prin ochii şi inimile vosatre
să mă pot accepta.
Un suflet
cu tălpi împrumutate
odihnit din somnul altora
în nopţi cu petice,
trăind în inimi străine.
Privindu-mă sunt un necunoscut
cu nume de strămoş
sunt voi,
cea de azi!

Aripi

3cab296d7d45480f2a5a726f259905e2

Aripi

Dă-mi aripile înapoi iubite,
acelea-şi cu care te-am ridicat în zbor,
în cerul iubirii mele,
să-ţi arăt răsăritul sufletului meu ca un soare,
în jurul  căruia zburau păsările fericirii aurii
ce ne-au învăţat să gustăm sărutul,
un limbaj despre tainele fiinţelor vii
ca mine şi ca tine,
înainte de-a ne murdări inocenţa.
Atât de frumoşi eram iubite
împodobiţi cu straie de vis,
încât ne iubea lumina, îngerul meu!
Vreau să zbor din nou!
Dă-mi aripile ănapoi iubite,
dacă cerul tău nu mai poartă numele cerului meu!

 

Cântec de munte

DSCF0910

[amintire din Fagaras 🙂  ]

Cântec de munte
*
Sus în munţi nu ai hotar
Nici tribut nu mai plăteşti
Ai părinţi doar cei cereşti
Iar de timp nu ai habar,
*
Mergi cu vântul sus pe culme
Pe poteci lăsând doar urme
Simţind în inimă minune
Seara adormi de linişte sfinţit!
*
Ţipăt de marmotă
Pas de capră neagră
Grija să îţi şteargă
În viaţa ta întreagă!
*
Vis eşti, viaţa-i vis
Munţi-s paradis
Mergi cu piept deschis
Şi cu pas întins
*
Doar pe vârf de munte
Libertatea-ţi spune
Numele pe nume
Din orice colţ de lume
Ai venit pe lume!
*
Făgăraş Septembrie 2015