Întotdeauna

Jurnalul albastru, Miercurea fara cuvinte                                                               (img. nu-mi aparţine)

Întotdeauna

                 *

Ce bine că putem zbura

şi că aerul cald de toamnă

ne poate mângâia în zbor

pieptul şi palmele gândului!

Ce bine că putem zbura

şi că astfel ne putem revedea anii copilăriei,

adolescenţa, maturitatea,

oamenii care am devenit azi,

cu toţi cei pe care îi iubim!

Ce bine că putem zbura

şi că acest minunat zbor

nu ni-l poate nimeni îngrădi!

Ce bine că putem zbura,

fără frică de ziua cand

n-o vom mai putea face,

noi vom zbura,

întotdeauna!

         *

Anunțuri

Degetele nopţii

10173531_489864694475923_2902383685347591973_n                                                                                           (img. nu-mi aparţine)

Degetele nopţii

               *

Degetele nopţii bleumarin

trecură prin fereastră

şovăind în căutare.

Ascuns într-un ungher,

zăriră pianul.

Ezitând la început,

apoi din ce în ce mai curajoase,

începură să alunece peste clapele pianului.

O muzică uşoară ca un vis,

cuprinse odaia întunecată

făcându-mi sufletul să se împletească cu ele

şi să zboare contopite cu muzica

şi cu dansul lor abisal peste clape.

Târziu se desprinseră de pian, obosite,

sufletul se despleti de degete,

lăsându-se pe duşumea,

degetele se făcură nevăzute!

Ochii mi s-au deschis

şi zorii mijiră prin perdeaua trandafirie.

                                   *

Idealuri trandafirii

10003438_727487237284143_935220455_n                                                                                    (img. nu-mi aparţine)

                                                                                                  *

Idealuri trandafirii

              *

Privesc în trup

ca într-o cameră goală,

prăfuită şi uitată de timp.

Pe podeaua sărăcăcioasă

o cană de cafea aburindă

lasă semn că mai locuieşte cineva acolo.

Privesc în trup

ca într-un ocean cu dureri

cu apele pustiite,

biciuit de vânturi furioase şi reci.

Privesc la trup

ca la un necunoscut,

ca la un sarcofag,

cuşcă ce limitează libertăţi!

Privesc la trup

şi n-aş mai vrea să mă îmbrace,

cotloannele-i prea strâmte

nu-mi pot încape marginile sufleteşti,

şi îmi sfărâmă

idealurile libertăţilor mele trandafirii!

                               *

( poezie, cu care am participat la concursul literar Romeo şi Julieta la Mizil 2013)

La opintici

       Zăceam în pat de vreo câteva zile, cu faţa în sus şi cu ochii la perfuziile cu calmante. Mare lucru nu simţeam, când şi când o durere nebună ce mă străpungea din piept până-n spate. Mă gândeam că poate până la sfârşitul lui august îmi voi putea împlini visul vf. Moldoveanu. Dar doctorul a râs de-a binelea, când l-am întrebat dacă peste o lună pot urca pe munte. Hmm,  cum adică nu, m-am întrebat eu, gândindu-mă în mintea mea că măcar voi încerca! Ce-i mare lucru trei fracturi…vor trece, de vânătăi nu  mă sinchiseam, ce-i drept aveam pe tot corpul, că doar fusesem la întâlnirea cu moartea!

Bineînţeles că nu m-am putut urca pe vf. Moldoveanu la sfârşitul lui august, spre mare mea dezamăgire, dar la sfârşitul lui septembrie iată-mă la opintici pe munte! Aş fi vrut să-i văd faţa ironică a doctorului acum!

IMG814

Mi-am găsit şi un prieten, bun însoţitor şi care să nu mă cicălească cu, vai ai grijă cum urci, vai  ai grijă să nu cazi! Cuţulică era blând, poate puţin ursuz, dar mergea, era din film, ca să zic aşa.

IMG1315

IMG1319

Spre bucuria mea, le-am dat clasă la cules opintici celorlalţi participanţi la această aventură, bătând recordul şi la cantitate şi la calitate. Iar dacă-mi puneţi cuvântul la îndoială, priviţi:

IMG1324

Aerul curat, priveliştile frumoase, mirosul de cetină parcă mi-a mai ogoit dorul nebun de ducă, după atâta covalescenţă. Îmi vine să şi râd, când mă gândesc că la jumătate de lună de la accidentul ăsta stupid, înşiram rufe în balcon, fără ştirea alor mei plecaţi la servici. Aşa că spre surprinderea lor, azi nu m-am plâns  de vreo durere. Cine-o mai simţea, cănd eram entuziasmată la maxim de culesul opinticilor. Cu gândul la gustoasa salată de toamnă, pe care o s-o prepar din ei, am uitat şi de coaste rupte si de tot! Drept vă spun, a fost mană cerească această  minicălătorie şi mi-a deschis pofta nebună de ducă, din nou. Luna aceasta voi merge să-mi cumpăr altă maşină, că mi-a făcut-o praf şi pulbere pe cealaltă, nenorocitul ăla de şofer în accident. Hmm, să vedeţi atunci călătorii….abia aştept! Pe curând!

Despărţire

1613889_693172047423410_6670249684440925141_n

                                                                         (img. nu-mi aparţine)

Despărţire

 

Nu aveai dragoste destulă

când m-ai întâlnit şi te-am urmat,

ţi-am împrumutat din dragostea-mi nebună

ca mai târziu durere să-mi fi dat!

 

M-am mulţumit cu cât a fost

şablonul dragostei mai mare decât ea

şi-n loc de omul ce-mi erai

eu te-am făcut pe cerul meu o stea!

 

Timpul nebunul, a copt la focul nostru

ziua de ieri să-şi aibă astăzi rostul

şi aprinzând pe cerul nopţii stea

mi-a spus că nu mai este el, e numai ea!