Petrecere

hqdefault
Petrecere

 

Noapte, muzică lăutărească,
tropăit de suflete
zgomot, chiote
ce străbat trei, patru străzi şi mai departe,
dans ce oboseşte trupurile
până la epuizare.
Mesele pline cu mâncăruri ispitesc,
făcând senzaţie…
Insă trupurile nu servesc,
decât dans tropăitor
energie transformată în fericire
unită în această noapte cu cerul,
e petrecere!

Fluture

11350645_431480477013064_4275169042042673914_n

(img nu-mi aparţine)

Fluture
    *
Privesc în oglinda apelor vieţii,
Singură-s cu gândul şi-ntristată,
Am fost cândva de lume ştiută dar uitată
Iar azi, sunt alta-n lume,
Cum n-am mai fost vreodată.

*

 Sunt fluture ce zboară
Din lumi în lumi de soare
Gustând din fericirea  fiecărei floare
Să pot uita trecutul
Ce încă mă mai doare!

Aniversare

2300

Aniversare

*

Astăzi, eu (scriitoriceşte vorbind) şi bloguşorul meu împlinim un an!

Nu am început să mergem în picioruşe încă, dar încercăm, cu bune cu rele, zilele  au trecut şi iată-ne prinşi într-o formă, să zicem una frumoasă, aşa îmi place mie să cred 🙂

Nu puteam să trec de această zi, fără să amintesc de acest lucru, pentru mine unul minunat, care mi-a adus un strop de fericire.

Vă mulţumesc tuturor celor care mă urmăriţi, cât şi celor care au venit pe aici în trecere, mi-aţi făcut viaţa mai frumoasă şi m-aţi ajutat să învăţ lucruri noi.

Cu drag şi respect, Daniela!

*

Faţa fericirii (Scrisori către înlăuntru)

1533944_653010268089536_1256859600_n

(img. nu-mi aparţine)

Faţa fericirii

***

Am băgat mâna trupului

ca într-o fântână,

în suflet,

să scot misterele

îndrumătoare spre fericire

descuindu-le cu cheia cuvântului.

Şi-am scos fericirea însuşi,

un soare strălucitor de Rai

rostogolindu-l  ca pe un bolovan de foc

peste ghizdurile fântânii,

topindu-mi trupul de-atâta fericire

şi curgând ca lava peste pămănt.

Ah, trupul meu,

fântâna mea

plină de suflet,

bolovanul meu de fericire,

n-am vrut să vă distrug,

ci doar să arăt lumii

cum arată faţa adevărată a fericirii!

***

Toamna

10639599_748592948521515_7318666069644172725_n                                                                      (img. nu-mi aparţine)

Toamna

***

Pe altarul tău din frunze,

ţi-ai lăsat culoarea toată,

îată-te şi cununată,

purtând voal din brumă deasă

de prin luncă adunată!

*

Toamnă, anotimp pustiu,

mângâiat de soare blând,

mi-aş dori ca să te vând,

pe un nastur’ cenuşiu

şi să-l port mereu la haină

amintindu-mi că exişti,

anotimp cu ochii trişti!

*

Cerul meu de primavară

ce te-ai  murdăit de gri,

toamnă, dacă tu n-ai fi,

fericire-ar fi să-mi ţină

cât pe lume aş trăi!

*

Eşti ca bătrâneţea vieţii,

când priveşti cu nostalgie,

la ce-ai vrea ca să mai fie,

şi la ce puţin mai este

pân’ la fine de poveste!

*

Toamnă, dacă tu n-ai fi,

Fericire-ar fi să-mi ţină

cât pe lume aş mai fi!

***

La revedere

La revedere

***

Ma durea basca

Cu care toata ziua am umblat in mana.

Nu mai voiam sa tin soarele pe cer,

Asa ca l-am bagat intr-o plasa.

Mi-am leganat mersul  putin mai tare

Si ma jucam in minte cu un bob de fasole uscat.

Era vara, c-am pe terminate

Si dezgropata de trei zile.

Nu-mi mirosea decat a pamant ars de dupa ploaie.

Intr-un fes cu motul taiat

Tineam fericirea strans,

Era stoarsa proaspat din inima,

Mi-ar fi incaput intr-un borcan de patru sute de grame!

De sub camasa descheiata si putin murdara,

Se zarea sufletul,

Il scutura-i putin cu palmele de praful cazut peste el din belsug

Si inaintam cu un mers saltaret,

Prin gradina buruienoasa a Iadului,

Era o scurtatura, sa pot ajunge mai repede in Rai,

Insa am observat ca portile sunt zavorate,

S-or fi temand si astea de hoti!

Ciocanesc, si astept…

Intr-un tarziu poarta se deschide

Si iese viata de apoi,

Imi face semn sa o insotesc.

La revedere,

Nu stiu daca ne vom mai vedea!

***