Spital

1551675_599917553413479_1635926245_n

 (img. nu-mi aparţine)

 Spital

Nebunia venea  în vizită

de trei ori pe zi,

când o vedeau holurile o fugăreau

întinzându-şi mâinile în întuneric să o prindă,

cine  să se amuze, dacă nu varul de pe pereţi,

care râdea în hohote.

Dintr-un salon în altul

se plimba viaţa plictisită

de privitul pe geam,

diagnosticul nu-i permitea să alerge,

dar ce mai conta,

hotărâtă a fugit din spital.

La ieşirea din clădire,

scările s-au spălat pe mâini

cu tălpile ei,

a privit înainte bâjbâindu-şi tăcerea

trăgând-o peste gură,

să nu-şi de-a seama  afara oamenilor

de înăuntrul ei!

Anunțuri

Ploaia

1146578_727272813972252_1210101308_n

  (img. nu-mi aparţine)

Ploaia

Se tot mişca amiaza în jurul casei

aducându-mi  miros de pământ ars

semn că de undeva din depărtare vine ploaie,

aceeaşi din copilărie,

care umplea cupele lalelelor din faţa casei îmbătându-le cu apă,

cinstind astfel până când tulpinele se îndoiau.

Pe caldarâmul inimii,

sufletul ieşea să simtă stropii mari răcoritori,

lângă el stând cuminţi şi cei trei:

frumosul, sublimul şi fantasticul.

E posibil

 

396249_240084292787299_415585852_n

(img. nu-mi aparţine)

E posibil

Să cred că mă iubeşti, îmi ceri,

privind în ochii tăi verzui şi mari

când cerul tău se-doaie sub atingerea mea,

ce poţi tu copil de om să-mi dai,

mai mult decât pe tine!

 

Şi aş putea să cred într-o noapte,

când paşii noştri se vor prea plimba

şi vorbind gurile noastre se vor săruta,

trimiţându-ne veste că da,

e posibil!

 

Şi pentru o clipă să vedem Raiul

tu verde, eu albastru

şi-o clipă a timpului vieţii

să fugă spulberată

de tăria fericirii noastre!

 

Glumiţe

Glumiţe

Doi ţigani se plimbau la marginea unui şantier, poate, poate pică ceva de ciordit…

Unul cade în groapa cu var şi panicat strigă:

-Gogule, dă-mi o lopată, mâncaţi-aş !!!

Celălalt, în sictir:

-Ho mă, mâncaţi-aş, de un minut eşti alb şi deja vrei să munceşti?