Urechea

tren                                                                                                     (img. nu-mi aparţine)

Urechea

Pregăteşte-ţi urechea cea mai sfântă

vreau să-ţi povestesc despre trecutul cel dureros

care mă bântuie cu fantomele lui urâte

angajate cu normă întreagă

la moara care-mi macină viaţa,

şi care iau tribut

fără să mă întrebe

şi fără să fiu de acord.

Chiar totul se plăteşte pe această planetă?

N- aş fi crezut!

În buzunarele prezentului

nu am decât mărunţiş,

câte un răsărit de soare,

câte un apus, o cafea, două

şi oameni, prea goi de viaţă

măcinaţi la aceleaşi mori nebune!

În care tren să mă urc

cu bagajele pline de pace interioară,

fără bilet, fără trecut,

lângă urechea ta cea mai sfântă

care să mă asculte mereu?

Anunțuri

3 răspunsuri la „Urechea

    • Ba să crezi, cand păcatul arde-n tine, cine dacă nu puritatea te poate spala, e ceva cu care te naşti şi nu mai moare-n tine, e ca un gel de vase al sufletului cu care reuseşti să speli mizeriile, pentru a putea merge mai departe. Cred că fiecare avem câte un strop. De multe ori îl caut în ochii fiecăruia. Şi pasiunea…oh, pasiunea e flacăra cea vie din dorinţa fiecărui suflet, cea pe care ai simţit-o că te-a ars când n-ai putut-o împlini. Cum să ne minţim că nu le-avem pe toate trei în noi, când în fiecare secundă un sentiment ne îmbie spre păcat, unul ne cere să căutăm îmbrăţişările precum pruncii, iar altul ne mistuie ca un foc chinuitor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s