Semnătura vieţii

Semnătura vieţii

***

Arşiţa dorinţei,

mă parjoleşte pe suflet ,

până mă arde!

Uneori, păstrez din fumul durerii ca amintire,

alteori îl las să se înalţe ca  ofrandă,

pentru altarul viselor neîmplinite.

Doresc, doresc şi iar doresc, la infinit…

şi nici nu ştiu de ce!

Mai pun o faţă de masă curată,

peste altarul viselor

şi privesc cum se conturează ca la indigo,

noi vise.

Arşiţa dorinţei,

mă pârjoleşte pe suflet,

pânâ mă arde!

Neputinţa împlinirii,

mă prinde de chingile sufletului

cu mâini de fier şi mă strânge,

mă doare cumplit!

Uneori, păstrez din amintirile durerii,

alteori, las ca durerea să-mi omoare dorinţa.

Mai pun o faţă de masă curată,

peste altarul viselor

şi privesc cum se conturează ca la indigo,

noi vise.

Arşiţa dorinţei,

mă pârjoleşte pe suflet,

până mă arde!

E semnătura vieţii,

pe foaia sufletului!

***

Anunțuri

6 răspunsuri la „Semnătura vieţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s