Steaua

1554396_488468214605326_1503650721_n

                                             (img. nu-mi aparţine)
Steaua
***
Şi după zeci de ani,
O stea din hău se-ntoarce,
Cu palida-i lumină,
Răsfrântă-n mii de ace.
*
Ea, se opreşte-o clipă
Şi pleacă spre trecut,
Acolo vrând să cate ,
Ce crede c-a pierdut.
*
De teamă n-al ei zbor,
Lumina îi păleşte,
Întunecata cale,
Cu greu îşi desluşeşte.
*
Şi umblă ne-nţeleasă
După un miez de foc,
Să-i lumineze calea,
Să-i poarte el noroc.
*
Pe unde îl zărise,
Sunt ani şi nu mai ştie,
S-a stins acel foc dulce,
Sau oare să mai fie?!
***
Anunțuri

2 răspunsuri la „Steaua

  1. Minunat poemul, Daniela.
    Chiar dacă se simte o undă de tristeţe în el, l-ai scris foarte bine! Imi place –
    Îţi mulţumesc mult pentru că ai împărtăşit cu noi!
    O seară minunată îţi doresc, Daniela! 🙂

    • Multumesc, pentru frumoasele cuvinte, iar placerea e a mea ca pot sa bucur sufletele cu ceva placut:) o seara minunata si tie! Eu din pacate am foarte putin timp liber si intru destul de rar, o data pe zi, din fuga…..mai des spre sfarsit de saptamana. Numai de bine sa aud, te mai astept pe aici popici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s