Calatorie la Polul Nord

 Calatorie la Polul Nord

images pix 

***

 

Mai degraba aceasta povestioara trebuia sa o incadrez la articolele despre calatorii, fiind chiar prima calatorie din viata mea, dar, nu si una demna de urmat, fiind mai mult comic,  decat o calatorie propriu zisa, am decis s-o trec  in acest capitol ,,literatura”, unde o sa mai urmeze si alte nazdravanii, de care ma amuz si astazi si as dori prin acest intermediu, sa amuz si pe cei care binevoiesc sa citeasca articolele mele.

Planuisem calatoria cu un an inainte. Aceasta decizie a fost luata din motive pur tehnice. Pentru ca aceasta, sa poata fi facuta, era necesar de un antrenament indelungat.

O sa va vina sa radeti, dar, aveam vreo sapte ani pe atunci si urma sa plec impreuna cu fabuloasa mea echipa, tocmai la Polul Nord!

Stefan, Radu, Andrei, Cornel, Bogdan si cu mine, eram cei mai nazdravani copii din comunitatea unde locuiam. Nu stiu cum se facea, dar, mai mereu, eram aleasa ca lider, indiferent in ce echipa nimeream.

In vremea aceea, nu prea era acces la informatie, traind in raposata ,,epoca de aur”, acest motiv facandu-ma sa-mi folosesc intreaga imaginatie, ca sa pot realiza, tot ceea ce trebuia facut, pentru ca acest maret plan, de a calatori tocmai la Polul Nord, sa aiba loc.

Inspirata din celebrul film ,, Fram Ursul Polar” , care in perioada aceea rula la televizor, am plecat din start, cu ideea de a ne cali trupurile cu frigul.

Zis si facut, nu era chip ca membrii familiei sa dispara zece minute de acasa, ca focul din soba era imediat stins, turnand cate o cana plina cu apa peste el, usile larg deschise, pulouverele aruncate cat colo, chiar daca afara ningea si zapada era de jumatate de metru, caci la Polul Nord, era mult mai frig si zapada mult mai mare, asa ca, ceea ce insemna iarna la noi, era doar un fleac, peste care trebuia neaparat sa trecem.

La un moment dat, disperarea parintilor ajunsa la apogeu, ii facu sa intrebe prin vecini, ce Dumnezeu se petrece cu noi, ca nu ne mai putea stapani nebunia. Bataia nu era tocmai straina de intreaga mea echipa, dar, nu trebuia luata in seama, visul nostru trebuia realizat cu orice pret!

Ca echipament, alesesem vestimentatia tatei care lucra de ani buni in silvicultura. Avea de la magazie pe inventar, cizme lungi, pantaloni si haine din pufoaica, diverse modele de salopeta si vestitele caciuli rusesti, fara de care nu puteam nici sa ma gandesc la aceasta expeditie. Ce nu era insa corect, erau marimile, mult prea mari, dar, ma gandeam ca punand ceva pulouvere pe dedesupt, o sa reusim sa parem cat de cat in regula. Ma gandeam insa la plecarea noastra, care trebuia facuta in luna lui august si la faptul ca am fi putut avea probleme cu caldura, la asa echipament! Dar, nu era nimic, deja puteam efectua din primavara si acest tip de antrenament, astfel usurandu-ne disconfortul. Nu trebuia sa ne scape nimic, nici in cel mai mic detaliu. De aceea ca hrana, alesesem ceva slanina din pod, o zagarna cu nuci, o jumatate, sau chiar un sac intreg de mere, turte, si la momentul potrivit ce se mai nimerea prin casa. Stati ca uitasem sa va mai spun si de apa, care era indispensabila. Am calculat zile intregi si am concluzionat ca un bidon de cincisprezece litri de apa era suficient pentru fiecare dintre noi.

Astfel petrecandu-ne iarna, cu pregatirile de rigoare, din cand in cand, ne duceam pe deal, unde ne dadeam cu sania, fara caciula si fara palton, ca sa vedem daca rezistenta corpului este cea dorita pentru standardele calatoriei. Construiam igluri, pe atunci denumirea de ,,gauri” , era suficient, important era sa nu se surpe, in timp ce misunam ca furnicile inauntrul lor. Eram fascinati  de aceasta pregatire si din ce in ce mai nerabdatori sa plecam.

Iarna a trecut si primavara isi revarsa soarele topind zapada si farmecul asternut de ea peste campuri. Timpul se scurgea in favoarea noastra si entuziasmul crestea ca o paine in inimile noastre de copil. Acum, era momentul sa incepem celalalt tip de antrenament, care consta in calirea trupurilor la temperaturi ridicate.

Din ce in ce era mai cald si soarele mai stralucitor, iar noi in loc de tricouri si pantaloni scurti, imbracam pulouvere groase, pantaloni de trening si unii dintre noi mai zelosi isi puneau chiar sosetele din lana. Intr-una din zile reusind sa iau bataie de trei ori, din cauza caciulii rusesti pe care ma incapatanam s-o port cu strasnicie. Drept va spun, ca tocmai ce ma zarise mama pe la coltul casei cu caciuletele pe cap, ca a si sarit pe mine cu bataia. De dimineata mi-o juruise cand m-a flocait bine, interzicandu-mi sa-mi pun minunata caciula. Intorcandu-se triumfatoare spre usa, zari pe strada din fata casei, alt deplasat. Stefan, imbracat pana-n dinti cu pulouvere cu ciorapi de lana intr-o pereche de ghete rupte si cu fular la gura, ignorand cele aproape treizeci de grade de afara, traversa strada spre curtea lui bunica-su, cu gand sa-i faca o vizita. Mutind, mama isi facu sfanta cruce si arunca nervoasa caciula mea ruseasca in pod. Dupa vreo doua ore, ma zareste ca printr-un vis, cum paraseam curtea iesind pe poarta casei, cu aceeasi caciula nelipsita. Era culmea, dar mai bine plecam de acasa decat s-o mai iau iar pe cocoasa. Orcum, miza era prea mare si nici o piedica nu era de netrecut, astfel puteam indura cu brio cate o bataie pe ici pe colo. Ajunsesem fenomene in comunitate, le paream tuturor celor din jur foarte ciudati, comportandu-ne astfel. Dar orcum nu doream sa se afle nici in ruptul capului, acest secret, nu care cumva,  cineva,  sa ne fure ideea si sa ne-o ia  inainte. Singurii care stiau de aceasta expeditie, erau colegii nostri de joaca si care ne-au jurat ca nu vor divulga nimanui acest mare secret, plini de admiratie!

Mai erau doua saptamani si plecarea noastra era in fierberea dinainte. Radu a venit cu o pereche de ochelari de soare, imbunatatind astfel garderoba, Cornel a sdus o mamaliga intreaga chiar, reusind cu greu sa i-o suteasca bunica-sii fara ca aceasta sa il depisteze. Bogdan, cel mai zelos dintre toti facea abdomene de trei ori pe zi imbracat in vestitul echipament, pana il treceau toate apele, mirandu-se de el pana si cei trei motani ai sai care se tolaneau adesea pe o podina de fan din spatele grajdului cu vite. Eu nu prea mai dadeam pe casa, absorbita fiind de munca dinaintea celei mai glorioase plecari. Urla mama dimineata la mine sa las sumanele si sa duc mai repede vaca la cireada, ca ma prindea amiaza pana cand imi puneam toate hainele pregatite de seara si sincer, erau vreo cateva la numar.

Si iata si ziua mult asteptata, soarele topea cu razele lui si asfaltul facandu-l moale, ici colo cate o pata de smoala prinzandu-se de ghetele rupte ale lui Stefan care venea gafaind alergand cat il tineau picioarele. Adunarea era pe vestitul ses unde obisnuiam sa jucam fotbal, si tot de aici urma in cursul zilei de astazi sa plecam catre Polul Nord, insa fara sa fim observati de catre nimeni. Cornel invelea mamaliga intr-un prosop de-al bunicasii si acesta sparlit de-a lungul pregatirilor noastre, intrebandu-se in sine daca era de-ajuns pentru toti. Radu scutura un cos vechi de papura si acesta luat de prin  gospodarii ca sa aseze turtile vreo douazeci la numar, coapte de sora-sa trezita de maica-sa de pe la trei dimineata, bineinteles cu alt scop, si anume de a le duce in tarina la oamenii care coseau iarba, insa furate de Radu si ascunse  doua ceasuri intr-o podina de fan din curte, pana a gasit prilej sa le strecoare peste gard inainte de a se lumina de ziua. Andrei a adus nucile cum a  promis, iar eu slanina, chiar daca toata iarna s-au certat mama si cu tata cum ca  cineva le injumatateste slanina porcului si ca ar fi bine sa fie cu bagare de seama c-o fi vorba de vreun hot. Am uitat sa va spun de echipament care era la loc de cinste intre snopii se strujeni ramasi intr-un staul de oi, acestea, fiind de luni bune plecate la pasunat si unde nimeni nu mai avea cum sa mai caute ceva.

Ne-am imbracat cu puloverele intai si cu pantalonii din monton, apoi am pus cate un rand de salopete, dupa care ciorapii de lana cate doua perechi, haina si pantalonii de pufoaica, iar pe cap, caciulile rusesti de blana si cizmele cu sapte numere mai mari decat marimea noastra, dar mergeau, abia aveau cum sa respire picioarele, a zis Stefan cu inflacarare de sfatul dat si de istetimea de care a dat dovada. Saracu,l era pic de apa, caci alergase intr-un suflet cu sacul cu mere in spate speriat de intarzierea cu care venise. Se scuza, cum ca nu mai pleca odata bunica-su la coasa si ca a stat intr-un butoi cu tarate de grau,  trei ore, pana sa puie mana pe sacul cu mere si s-o stearga fara urma. Asa, acum erau toti, caci de dupa copacii de cladit se vedea cum venea Bogdan triumfator in cingatoare cu un bot de branza de vaci proaspat insfacat dintr-un comarnic cu tot cu strecatoare. Asa a mers vestea, ca la momentul oportun sa mai ia care si cum, ce mai poate de pe acasa, astfel era si branza cu pricina. Pe la ora doua toti eram pregatiti sufleteste si trupeste, imbracati, bagajele facute iar branza prinsa bine la cingatoarea lui Bogdan cu o bucata de sarma de aluminiu. Am spus un mic juramant inainte de plecare si dusi am fost!

In urma noastra latrau cainii ca dupa hoti, nedumeriti de claia de haine mergatoare de pe strada, babele faceau cruci cu zecile, numai copii plini de admiratie fugeau dupa noi strigandu-ne numele!

Scena era rupta din filme, branza triumfa batandu-se de piciorul lui Bogdan plin de praful de pe strada care se ridica in urma noastra facand-o din ce in ce mai bruna la culoare. Stefan ca un erou adevarat taraia sacul cu mere de parca nici nu-l avea in spate, unde mai pun si bidonul de cincisprezece litri pe care il avea intr-o mana si dealtfel fiecare dintre noi cate unul. Cosul de papura al lui Radu era chiar cel mai inspirat lucru, din toata aceasta nebunie. Nu mai zic de Cornel care tabarcea mamaliga cand intr-o subsuoara cand in alta, oprindu-se din cand in cand sa schimbe bidonul plin ochi cu apa, dintr-o mana in alta. In ciuda faptului ca slanina mea incepea sa se topeasca in punga de celofan , picurand din cand in cand pe haina de pufoaica, ma incapatanam sa cred ca nu mai aveam mult de mers la temperaturile acestea si ca acusi o sa inghete si ouale corbului cu cat ne vom apropia de Polul Nord. Cel mai bine o ducea Andrei, el  cara zagarna cu nuci si bidonul sau cu apa, de aceea era in fruntea echipei mergand ca un pasa plin de virtute.

Am mers asa cam trei kilometri, pana  cand am facut primul popas, satul se pierdu-se in zare si in caldura care juca de-asupra asfaltului, cu tot cu latratul asurzitor al cainilor si asaltul galagios al glasurilor de copii plini de admiratie. Priveam cu palma facuta streasina inainte si parca se zarea alta comunitate, mai era ceva drum de facut pana la Polul Nord, dar se merita, nimic nu se putea compara cu sentimental din inimile noastre cand ceilalti copii ovationau sarind intr-un picior si intr-altul pe langa noi.

Tocmai pornisem iar la drum, cand Stefan cocosat de sacut de mere se mai opri o data sa mai i-a o gura de apa. In timpul acesta, iata se vedea venind intr-un nor de praf o caruta plina cu fan. Apropiindu-se ne-am dat seama c-am dat de dracu. Nu era altul decat mosu’ Ion, care aducea fanul din tarina. Ajuns in dreptul nostru, ne-a luat la sfintit cu toate crucile sfintilor arhangheli, sarind din caruta incarcata, cu biciul in mana. Unde naiba sa fugi cu merinde cu tot, nu mai zic de costume si de trupurile noastre muncite de drumul anevois de pana acum. Am ramas pe loc curiosi de decizia pe care mosu’ Ion o s-o ia. Il insfaca pe Stefan de-o mana si-i unse doua bice la fund, dupa care ii lua sacul cu mere aruncandu-l in caruta cu fan. A desertat toata apa din bidoane punandu-le si pe acestea goale langa sacul cu mere, apoi lua si celelalte merinde cu care facu intocmai ca si cu celelalte, dupa care pe rand ne-a insfacat pe cate unul, tragandu-ne cate un dupac si izbidu-ne pe fanul moale, care si cum nimeri. La urma sari nervos si mosu’ tragand bice cailor facandu-ne nevazuti in norul de praf si in caldura nemiloasa al lunii lui august.

Astfel s-a incheiat cea mai extraordinara calatorie pe care am organizat-o vreodata, caci nu vreau sa va povestesc ce a urmat seara acasa, cand pe cate unul la fiecare familie din care proveneam, mosu’ Ion ne-a prezentat cu echipament si cu merinde cu tot!

Stiu ca nu este o calatorie demna de urmat, dar mie una, nu-mi pare deloc rau c-am organizat-o, chiar cu pretul pe care sa stiti ca l-am platit cu varf si indesat, cand parintii au inceput sa inteleaga de ce slanina disparea din pod,  de ce am umblat toata iarna in tricouri si toata primavara si cateva luni din vara cu caciuli in cap si fulare la gura, intocmai ca oamenii nebuni.

Acum, ca adult, pot sa rad si sa-mi amintesc cu placere de acele momente pe care le-am petrecut cu intreaga mea echipa de soc, si nu numai, pot chiar sa va smulg si voua cate un zambet, de care imi asum raspunderea!

   ***

    Numele personajelor au fost modificate pentru a nu aduce neplaceri protagonistilor acestei povestiri, intamplarea fiind cat se poate de reala!

***

Anunțuri

5 răspunsuri la „Calatorie la Polul Nord

  1. Niste nazdravani ce mai….sunt curios cum au decurs si alte peripetii din universul copilariei tale…..nu ne lasa sa asteptam prea mult….vremuri ce imi amintesc si de copilaria mea….acu….s-au mai schimbat conceptele despre joaca,,,,,(tv, PC, parca prea virtual si artificial totul)

  2. O povestioara impresionanta, pentru actiunea careia „noua generatie” ar trebui sa se simta defavorizati in ciuda accesului la mult evoluata tehnologie! Fericirea nu vine din „a avea” jocuri provocatoare de dependenta, ci vine din „a fi” in anturajul inocent, a carui scop naste activitari demne de admiratia intregii lumi (comunitati)!

    Felicitari protagonistilor!

    Felicitari autorului!

  3. Unele din aventurile acestor eroi din povestire, le-ai prins si tu, daca-ti aduci aminte excursiile alea la Chicirea, la Catarg, le prezentam de parca era vorba de o alta planeta…..ce mai amintiri:))))))!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s